eu nu am d’aia la vizor

27Feb08

si nu v’am spus ca atunci cand m’au trezit doamnele din link a trebuit sa ma duc la usa si sa ma uit prin el, prin vizor.
si cum n’am chestia d’aia care’l acopera… m’am uitat si’acolo am ramas.
doamnele s’au prins ca se uita cineva… ca deah… s’a intunecat dintr’o data (stau la pânda, ce stiti voi) si au asteptat… se holbau si chiar au mai sunat o data.
si vorbeau una cu alta, si’am observat si o carte neagra in mana celei mai in varsta si mai mici de inaltime… cealalta era mai tanara si mai inalta, logic.
si stateam ca bou’ lipit cu ochiu’ de vizor asteptand sa plece. si nimic. vreo cateva zeci de secunde in care, practic, am avut o comunicare vizuala cu doamnele care’si mai aranjau coafura… isi mai sopteau una doua, isi mai verificau unghiile… pana m’am plictisit/amortzit eu si’am plecat spre baie unde curgea dushul… l’am dat mai tare, zgomot, bâlci-bâlci, fleoshc-fleoshc in apa ca sa na, chipurile, fac baie…

si’au plecat.

si tot la cu vizoare de usa de apartament… imi aduc aminte de usa dnei Negoescu care locuia impreuna cu nepoata dumneai, Gabi, la etajul 3 si care avea un vizorash la numai un metru de podea. doamna Negoeescu era micutza de inaltime si na… ca sa faca o mica economie de scaunele, si’a personalizat vizorul cu propria’naltime. si tot treceam cand coboram pe scari pe langa vizorash… si se tot lumina, intuneca… iar instinctul de clasa a cincea, viitor tanar pubertin si mass turbulent, care stia ca exista si o femeie in acea casa, FEMEIE, se uita na, pe vizor… urât, foarte urât dar parca era asa pe un pervaz o placinta cu ceva si nimeni in jur…
n’am reusit sa fiu prins de nimeni… aici este singurul loc in care am spus’o pana acum. va multumesc.

si mai am una dar trebuie sa ma duc sa fac o poza.
prin dristor exista o casa cu o poarta lata… de vreo trei metri asa.
si cum sta ea poarta aia asa, ascunde in spate o familie care presupun eu ca are vreo trei copii de trei marimi diferite.
asta pentru ca acea poarta are trei vizoare situate la trei marimi diferite pentru, na, trei oameni cu marimi diferite…
deci imaginati’va ce misto e ca la un moment dat… cel mic… va trece la vizorul mijlociu iar cel mijlociu la cel mare… probabil va primi si’o diploma, bani mai multi de buzunar si’un bilet la Steaua-Rapid. in galerie.

iar toate vizoarele din lume isi pierd rolul primavara… de la atata optimism in noi.



4 Responses to “eu nu am d’aia la vizor”

  1. 1 sfinx667

    fain articolul, da fain rau:)))…bine ai zis si cu zambetul senin al copilului ce recunoaste tot, adica ai zis pt noi toti, chiar ase….dar cu incheierea m-ai surprins cel mai placut…chiar ase…ne surade primavara la pragul usii…ce nevoie mai avem de vizor, cand se trezesc atatea dorinte de multe cele… multumim pt aerul primavaratec si… la mai multe articole cu sau fara…vizor:)
    Sibilla Poesis

  2. Erau pocaiti

  3. m-am uitat pe vizorul tau , vad zgomot, bâlci-bâlci, fleoshc-fleoshc:)

  4. Numai lunetisti pe aici.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: