concurs de cântarit fix

se desfasoara intre vanzatoarele de mezeluri care au probe intre ele de catarit FIX n g de parizer taranesc pentru domnul cu basca*.
“buna ziua!”
“buna ziua!”
“as dori 200 de grame de parizer taranesc INTREG”
“imediat”

fâl, fâl! gsh! gsh!

“236 e bine?”
“fie…”
“platiti la casa treizeci si patru de mii optsute”

clientul paraseste magazinul iar vanzatoare se duce’ntr’un coltz, se aseaza in fund cu picioarele la piept, incepe sa se balanseze usor fatza-spate si’i curs trei lacrimi din ambii ochi (nu prea conteaza din care curg doua)… a iesit din competitia in care mai sunt Stelutza, Mercendaria si din cand in cand tanti de la fructe/legume care va fi promovata la un moment dat si transferata la raionul de mezeluri.

*nu eu.

ar trebui interzise icoanele…

…si bibelourile din Bucur Obor, cele asa zis religioase. si cruciulitzele care’s de vanzare’n in consignatii. si ceasurile desteptatoare cu Iisus, tablourile cu luminitze si carpetele cu Nasterea…
de ce nu face Marea noastra Biserica ceva in sensul asta? sa interzica acest comertz cu lucruri de care unii oameni CRED ca depind. mai ales atunci cand cumpara de la un tigan o icoana si’i vine preotul acasa si i’o sfinteste.
se cumpara icoane din magazine, de la vanzatoare care injura si nu mananca tot din farfurie, rele, rrr.
se cumpara bratzari cu mici pictograme religioase de la comerciantzi din curtile bisericilor. cata naivitate…
se cumpara vederi cu Iisus, căni cu Iisus si farfurii tot cu acest personaj care a devenit sufletul tarabelor din jurul manastirilor… din Moldova, mai ales.

si ca tot umbla blogger’i care’s mult mai apropiati de Biserica decat sunt eu… de ce se permite comercializarea unor obiecte cu acest Iisus Caruia’i mai lipseste un serial de benzi desenate?
de ce comercializarea se poate face si de catre oameni care cred cel mult in crucea aia modesta de si’o fac atunci cand trec pe langa biserica?
de ce asa zisii crestinii romani cumpara acele produse? si si le pun cu gratie si credinta in vitrina, pe perete si pe televizor deasupra Luciului.
si de Craciun de ce iconitzele cu luminitze zboara prin toata casa’n tricolor?

un obiect religios, din incultura mea… trebuie sa provina dintr’acolo… dinspre religie, dinspre Biserica aceea cu aer conditionat in exterior, boxe Tehnics, laptop si BMW in curtea din spate. nu’i asa?

deci d’aia sufera românii… ca se roaga la ce icoane nu trebuie!

eu nu am d’aia la vizor

si nu v’am spus ca atunci cand m’au trezit doamnele din link a trebuit sa ma duc la usa si sa ma uit prin el, prin vizor.
si cum n’am chestia d’aia care’l acopera… m’am uitat si’acolo am ramas.
doamnele s’au prins ca se uita cineva… ca deah… s’a intunecat dintr’o data (stau la pânda, ce stiti voi) si au asteptat… se holbau si chiar au mai sunat o data.
si vorbeau una cu alta, si’am observat si o carte neagra in mana celei mai in varsta si mai mici de inaltime… cealalta era mai tanara si mai inalta, logic.
si stateam ca bou’ lipit cu ochiu’ de vizor asteptand sa plece. si nimic. vreo cateva zeci de secunde in care, practic, am avut o comunicare vizuala cu doamnele care’si mai aranjau coafura… isi mai sopteau una doua, isi mai verificau unghiile… pana m’am plictisit/amortzit eu si’am plecat spre baie unde curgea dushul… l’am dat mai tare, zgomot, bâlci-bâlci, fleoshc-fleoshc in apa ca sa na, chipurile, fac baie…

si’au plecat.

si tot la cu vizoare de usa de apartament… imi aduc aminte de usa dnei Negoescu care locuia impreuna cu nepoata dumneai, Gabi, la etajul 3 si care avea un vizorash la numai un metru de podea. doamna Negoeescu era micutza de inaltime si na… ca sa faca o mica economie de scaunele, si’a personalizat vizorul cu propria’naltime. si tot treceam cand coboram pe scari pe langa vizorash… si se tot lumina, intuneca… iar instinctul de clasa a cincea, viitor tanar pubertin si mass turbulent, care stia ca exista si o femeie in acea casa, FEMEIE, se uita na, pe vizor… urât, foarte urât dar parca era asa pe un pervaz o placinta cu ceva si nimeni in jur…
n’am reusit sa fiu prins de nimeni… aici este singurul loc in care am spus’o pana acum. va multumesc.

si mai am una dar trebuie sa ma duc sa fac o poza.
prin dristor exista o casa cu o poarta lata… de vreo trei metri asa.
si cum sta ea poarta aia asa, ascunde in spate o familie care presupun eu ca are vreo trei copii de trei marimi diferite.
asta pentru ca acea poarta are trei vizoare situate la trei marimi diferite pentru, na, trei oameni cu marimi diferite…
deci imaginati’va ce misto e ca la un moment dat… cel mic… va trece la vizorul mijlociu iar cel mijlociu la cel mare… probabil va primi si’o diploma, bani mai multi de buzunar si’un bilet la Steaua-Rapid. in galerie.

iar toate vizoarele din lume isi pierd rolul primavara… de la atata optimism in noi.

să zicem că unele afaceri exagerează

adica se preocupa prea mult de imbunatatirea imaginii…
sa zicem firmele sau mai nou, companiile de pompe funebre.
au masini de lux, fie, au multe modele de cosciuge, fie, au program non-stop unele, fie, au “maestri de inmormantari”, fie, au preot inclus in pretz, fie, au reduceri… doi mortzi la pretz de unu’, fie… si au multe altele pe care noi nu vrem niciodata sa le aflam… sau, ma rog, la momentul potrivit.

eu cred ca nu trebuie sa existe o afacere in spatele pompelor funebre caci nu mult mai este pana mortul va fi ca un fel de cadou frumos ambalat.
eu zic ca negrul este suficient, lumanarile din ceara la fel iar preotul nu trebuie sa’si parcheze masina cat mai aproape de groapa… ca cine stie…

sunteţi fumător?

DA! as vrea sa raspund odata… sa vad cum imi etaleaza superofertele lor in fusta scurta.
mai ales ca azi, in GreenHours, la un concert TheOthers au intrat asa, in timp de funk, peste noi… sa ne intrebe daca fumam si ce.
eu n’am nimic cu ele, fac un ban cinstit, na… dar ma enerveaza ca ne cred putin retarzi. nu ele… marketingu’ din spatele lor.
pai le dau sa rezolve un rahat de joc in care sa ghicesti niste instrumente muzicale si’ti baga pe gât o bricheta grea cu care nu poti impresiona nicio gagica… mancati’as!

eu vreau urmatorul lucru.
sa vina peste mine la buda… “se poate? sunteti fumator?”
eu sa fiu la pisoar si sa fac pipi.
sa’i spun ca DA, FUMEZ de sting!
sa ma puna sa apas butoane la ea pe laptop cu mana cealalta…
sa ma puna sa ghicesc instrumente muzicale si sa castig o bricheta.
sa trag apa si sa ma spal pe maini in timp ce ea’mi spune ca mori mai greu de la tigarile ei… dar tutunul dauneaza grav sanatatii.
si de ce asa frumoasa? de ce are picioare lungi?

vreau promoteritze si la mancare. vreau sa’mi vina doamne plinutze si dragutze si frumoase si grasutze. sa ma asedieze cu un “sunteti carnivor?” si sa’mi bage un copan de pui proaspat “rotisat” in gura.
sa’mi spuna ca mai primesc unul daca ghicesc aceleasi instrumente muzicale… numai ca dincolo mor de cancer iar aici deeeee-uri.
ce prefer?

scuze.
prea dur.
dar de ce avem promotii doar la tigari, chips’uri si redbull?
vreau promotii la bere, cuba libre si dame de pica’n jurul lor.

nu poooooooooooooooot.

cum sa fac pauza cand numai azi mi s’au invartit in cap, de dimineata si pana seara vreo trei chestii:

1. de ce am un sapun in baie care miroase a mir? e de la Palmolive, zice mama…
cum sa ma spal eu pe corp cu sapunu’ ala? mai ales ales in zonele alea? huh?

2. stim cu totii ca atunci cand un om este de peste douazeci de ani bucatar, detepist sau instalator… acasa nu prea mai gateste cu asa mult spor, nu mai face detepe pentru prieteni sau nu prea’i mai arde sa repare chiuveta si suna la colegi. ma intrebam ce mai face acasa domnu’ nenea ala care vorbeste toata ziua pentru reclame. o voce foarte misto, desigur… in special cel de pe “soundtrack”-ul reclamei la Timisoreana. si ati observat ca’s doua sau trei barbati si tot atatea femei care face voice’urile reclamelor? pfff… si la d’astea suntem saraci.

3. o mai veche intrebare ce mi’a revenit.
se da un film de groaza (cum e “the ring”) ce este interzis copiilor sub 16 ani (cum este tot “the ring”).
problema:
copilu’ ala (din “the ring”), care n’avea 16 ani, are voie sa se uite la propriul film? sau il tin inchis, blocat, parolat parintii lui (pe film) pana trece de 16 ani? iar cadoul de ziua ei, saracutza, na… previzibil.

ma scuzati, vreau o pauza. dar nu pot. NU POOOOOOOOOOOOOT!!!

creatura din baie

iat’o:

cu totii avem d’astea in baie. ati fost vreodata atenti la ei? la ele?
l’am vazut ieri, tocmai ce ieseam din dush… voyeur nesimtit!

si sa nu’mi spuneti ca atunci cand stati cu ochii’n pustiu, nu vedeti diverse personaje (in special ochi) prin obiecte neinsemnate. eh…

oamenii, …

…când vorbesc cu tine, se impart in doua categorii principale*:
- cei care se uita’n ochii tai atunci cand iti comunica anumite lucruri
- si cei se uita’n gura ta si sunt atenti la buze, dintzi, gingii, mr. colgate and friends.
inteleg ca din gura ies cuvintele, sunetele… dar sunt convins ca mai important este sa te uiti in ochii celui cu care comunici.
ma simt putin in plus fata de gura mea atunci cand cineva nu ma priveste in ochi cand ii povestesc diverse. eh…
creierul meu transmite informatii in procente** de 50% spre gura, 20% spre ochi, 10% spre membre si 10% spre suflet… iar daca cel care este in fata mea se uita’n gura mea cand vorbesc… se cam duce dracu’ tot calculu’ si raman cu ochii’n nici 5%… nu stiu… nu mi se pare corect.

*pot fi mai multe dar na… celelalte depind de factori de genul… timiditate (cand te uiti in jos), indiferentza (cand te uiti dupa autobuz sa vina mai repede), rusine (cand e o ea si e goala si incerci sa’i gasesti ochii), etc.
**sa zicem… iar cei 10% ramasi se pierd in noi fire albe de par in cap, vene incordate, senzatii ciudate la stomac sau chiar acele lucruri carora’n popor li se zice fluturi.

cât costă banii ?

adica vreau sa aflu daca productia unei monezi de 10 bani costa mai putin sau mai mult de… 10 bani.
cu tot cu extrasu’ metalului, prefabricarea, amortizarea matritzelor, mana de lucru si transport. si’or mai fi.
si sunt mai multe femei sau mai multi barbati in “fabrica” unde se fac banii?
adica… e ca la Apaca sau ca pe santier?
si oamenii stiu ce fac acolo? de unde ii recruteaza si ce le spune copiilor acasa?
sunt lucratori deghizati in someri? exista cursuri de monitorizare a fabricii de bani? cand ajung la serviciu’ trebuie sa’si lase toti banii din posesie intr’o cutie? ca la hipermarket cand iti lasi rucsacu?
au pauza de masa?
primesc de Craciun pungi de monezi cadou?

faza faina este ca ai lor copii pot raspunde sincer.
“cu ce se ocupa tatal tau?”
“face bani!”
“aha.”

si totusi… cât costa o moneda de 10 bani?

cină în doi

ţigări din acelaşi neam, din aceeaşi haită cu cele de la nunta aceea înmormântală.
au fost prinse peste treizeci de bucăţi, fumate de la filtru şi puse la cleştit.
a patenta un muc este un lucru nobil. decât să’l arunci mai bine’l mănânci. cum făceam când eram mici.
oricum.
e de bine că patenţii mănâncă mucurile şi nu le mai fumează, nu?
e bine că sunt sănătoşi, de fier şi reci. e bine că au şi’un ochi.
şi mă întreb dacă le’ar prii o ţigară’ntreagă.

pentru poza mai mare