morcoveaţă

Au sigur peste 30 ani.
Ana are parul lung si poarta coc la nunti. Cornel are costum negru si cravata rosie… deah… oameni puternici.
Ana are picioare subtiri, umbla incaltata jos si are ochii verzi. Cornel mananca des chips’uri… mai ales in pauzele de masa dintre comenzi.
Ana poarta sutien si chiar uita sa si’l dea jos noaptea, inainte culcare. Cornel adoarme la televizor sau cu ochii’n acte si idei de prosperitate. Sexul este pe fereastra de mult.
Ana prefera cafeaua tare, tigarile moi si Neti Sandu. Cornel se trezeste inainte si in timp ce Ana se spala pe dinti cu urechile’n Capricorn, vrednicul ei sot deja… nu stiu ce face.
Ce face Cornel?
Damn!
Ana stiu ce face, in ciuda celebrei propozitii “Ana are mere…”.
Eu ma gandesc ca domnul Cornel este contabil. Numa’ sa nu’i fie frate, sau tata, sau unchi. Damn!
Deci click. Si peste o saptamana trimit mail sa vad cate din ce’am scris mai sus am ghicit. Si presupuneti si voi. Nu trisati!

*textu’ avea de gand sa fie mai bun da’ m’a emotionat Tori Amos. ma scuzati.

…din aceasta viata…
sa caut asa. 111, 222, 333, 444 si 999.
ca’ 555 e luat de aia de la politie din state.
666 e luat de vecinii de dedesubt.
777 e luat de fascinantele baterii iar pe 888 am bifat de curand, multumesc.

daca stati, evident.
caci eu cred ca exista urmatoarele pozitii:

1. ca barbatu’

2. ca barbatu’ spre femeie.

3. ca femeia.

4. ca FEMEIA.

5. ca femeia spre şarpe, aşa…

partea naspa e ca eu stau ca femeia la birou sau sub alte mese… si ca barbatu’n metrou cand e locul din dreapta mea liber… in rest nu prea stau.

la mine’n curte, cu terasa. si sa mi’o inchida OPC-ul.
asa.
eu daca mi’am facut cativa clienti fideli care vin la mine si cu care in continuare bem si mancam chipsuri, cu care in continuare ne uitam la meci la un televizor mic, cu care in continuare vorbim despre fetele de pe pagini.
asa.
si as vorbi cu ei, cu clientii… “ba, baieti! voi veniti, eu cumpar bautura si mancarea si bem in continuare… voi, practic, o cumparati de la mine cu acelasi pret de la alimentara ca eu o iau din metro”.
asa.
si non-stop lumea ar fi vesela la mine in curte cu bautura, chipsuri si pagini.
asa.

ce mi’ar putea face OPC-ul daca le’as spune ca dom’le… a fost ziua mea si o tot serbez… nu fac galagie… doar beau mult, mult si mananc multi mititei, culmea, facuti pe grataru’ pe care’l foloseam pe cand aveam si societate comerciala.
acum vand bautura, tigari, mititei si pagini fara sa stie nimeni. pai fac rau?

adica atunci cand esti in situatia de a fi jefuit.
eu ma gandeam ca daca ai talent actoricesc destul de bun si jefuitorul te ia usor asa… prin vorbe… “da banii!” si nu’ti da un pumn in cap… asa… am pierdut sirul numai gandindu’ma… asa… ii poti spune urmatoarele

“stii? te pot face vedeta! lucrez la o agentie de casting si vreau sa vii sa joci intr’o telenovela… avem nevoie de oameni puternici, agili si rai ca tine… practic eu cautam oameni ca tine prin Rahova si pe Lipscani dar hehe… a dat norocu’ peste mine chiar acum! uite… iti las o carte de vizita, iti dau si 30 de lei ca sa’ti iei o bere si te sun maine pe la pranz sa vii la mine la birou! ce zici? ah… nu mai am carti de vizita… da’mi numaru’ de telefon si te sun, pana mea… esti chiar bun omule!!! chiar bun!!!”

oare ar merge?

eu as face una ca ma intristeaza pe zi ce trece faptul ca nu mai vad prin vitrine manechine cu cap.
stau in magazinashul lor din Izvor si parca’s niste animale in cusca la adapost, nu?

oare’s mai ieftine astea moderne? oare fabricilor de manechine le’au plecat designer’ii de cap?
iata cateva exemple:

si la final va prezint o domnisoara care oricand poate candida pentru un post de conducere in vreun partid. chiar si de manechine caci oricum sunt atatea…

si ca’n episodul acela din Seinfeld, manechinul de mai sus imi aduce aminte de cineva, foarte cineva…

era o stradutza care dadea’n strada mare. eh… un nene cu un break nu putea iesi lejer la strada mare ca statea un bou cu o masina straina parcat putin mai mult pe strada.

claxoaneaza break’u - “TIIIIIIIIIIIIIIIIIT”
claxoneaza si masina straina - “tiit”

mi s’a parut c’a fost asa:
break’u - “hai baaa… nu fi bulangiu… da’te si tu mai incolo…”
ala straina - “m**e!”

ati observat ca in timpul claxonarii ies si cuvinte de la soferi… sau macar ganduri… iese ceva acolo… ceva cucuvintele lor!
as ce’as pune de’un dictionar claxonic!

(mi’a ajuns cu diacriticele… imi pierd din dexteritate)
asa.
daca tot clonam haideti sa’ncercam sa producem oameni mici care sa ne faca masaj.
femei, sa zicem.
mici de tot si frumoase… pe care sa ni le ascundem prin haine, pe dupa gât, prin par… si ele sa faca masaj acolo…
sa fie oameni de casa… sa’i hranim, sa ii culcam langa noi in pat si dimineata sa fie mai vrednici decat noi si sa se suie asa vreo 20 pe noi si sa’nceapa sa ne maseze.
la serviciu am nevoie de oameni mici, mici care sa’mi faca masaj la ceafa… ii las sa si fumeze tigari mici care sa scoata fum cu miros de chibrit.
ii las sa si bea ca mai mult de’un dop nu duc iar de mancat na… un stics pe saptamana.

deci… gasiti reteta pentru oameni mici… sa ne faca masaj, sa socializeze si sa nu consume mult.
avantajul ar mai fi ca n’am putea sa ne dam la femeile mici iar barbatii mici n’ar avea nicio sansa la femeile noastre… mari… bine… nu foarte mari.

oricum. de ziua mea, pe 15 iulie, vreau doua femei mici care sa’mi faca masaj… si sa’si bea cafeaua la mine pe ceasca.

se desfasoara intre vanzatoarele de mezeluri care au probe intre ele de catarit FIX n g de parizer taranesc pentru domnul cu basca*.
“buna ziua!”
“buna ziua!”
“as dori 200 de grame de parizer taranesc INTREG”
“imediat”

fâl, fâl! gsh! gsh!

“236 e bine?”
“fie…”
“platiti la casa treizeci si patru de mii optsute”

clientul paraseste magazinul iar vanzatoare se duce’ntr’un coltz, se aseaza in fund cu picioarele la piept, incepe sa se balanseze usor fatza-spate si’i curs trei lacrimi din ambii ochi (nu prea conteaza din care curg doua)… a iesit din competitia in care mai sunt Stelutza, Mercendaria si din cand in cand tanti de la fructe/legume care va fi promovata la un moment dat si transferata la raionul de mezeluri.

*nu eu.

…si bibelourile din Bucur Obor, cele asa zis religioase. si cruciulitzele care’s de vanzare’n in consignatii. si ceasurile desteptatoare cu Iisus, tablourile cu luminitze si carpetele cu Nasterea…
de ce nu face Marea noastra Biserica ceva in sensul asta? sa interzica acest comertz cu lucruri de care unii oameni CRED ca depind. mai ales atunci cand cumpara de la un tigan o icoana si’i vine preotul acasa si i’o sfinteste.
se cumpara icoane din magazine, de la vanzatoare care injura si nu mananca tot din farfurie, rele, rrr.
se cumpara bratzari cu mici pictograme religioase de la comerciantzi din curtile bisericilor. cata naivitate…
se cumpara vederi cu Iisus, căni cu Iisus si farfurii tot cu acest personaj care a devenit sufletul tarabelor din jurul manastirilor… din Moldova, mai ales.

si ca tot umbla blogger’i care’s mult mai apropiati de Biserica decat sunt eu… de ce se permite comercializarea unor obiecte cu acest Iisus Caruia’i mai lipseste un serial de benzi desenate?
de ce comercializarea se poate face si de catre oameni care cred cel mult in crucea aia modesta de si’o fac atunci cand trec pe langa biserica?
de ce asa zisii crestinii romani cumpara acele produse? si si le pun cu gratie si credinta in vitrina, pe perete si pe televizor deasupra Luciului.
si de Craciun de ce iconitzele cu luminitze zboara prin toata casa’n tricolor?

un obiect religios, din incultura mea… trebuie sa provina dintr’acolo… dinspre religie, dinspre Biserica aceea cu aer conditionat in exterior, boxe Tehnics, laptop si BMW in curtea din spate. nu’i asa?

deci d’aia sufera românii… ca se roaga la ce icoane nu trebuie!