aici.

24Iun09

era zece şi iubita nu-mi venea.
miroasea a vals şi întuneric iar maşinile-mi treceau uşor pe lângă umbre.
ea mai avea cinci staţii.
valsul continua. mirosul de tei mi se impregna pe creier.
patru staţii.
îmi venea să dansez singur numai să ştiu că melodia aceea frumoasă nu rămâne singură pe stradă.
trei staţii.
pomii îmi foşneau printre degete emoţia că se termină.
două staţii.
mă grăbesc s-o iau pe iubita mea şi să prindem un ultim acord.
o staţie. ajung. ajunge!
ne întoarcem şi… na… rămăseseră doar teii.

Filed under: morcoverii   |  2 Comments