eu nu mă plictisesc niciodată

11Feb08

este motto’ul a ce’am trait pana acum.
si daca m’ar inchide intr’un cub alb. opac. fara usi sau ferestre si gol. o saptamana.
fara crapaturi, gaurele sau fire de praf. tuns la zero.

mi’as face prieteni imaginari in fiecare metru patrat. o familie intreaga.
eu o sa fiu in fiecare zi altcineva. o sa ma trezesc sotz, sotzie, copil si pisica. in a cincea zi voi fi masa din bucatarie… martorul cheltuielilor zilnice.
o sa fac abdomene si’am sa’mi impletesc firele de par de pe picioare.
imi voi aminti si’mi voi scrie in gând toate greselile facute cu iubite si cele facute cu prietenii. le voi compara. la care tin mai mult?
cate beri am baut in ultima luna si de ce nu ma pot lasa? hm…
incepand cu numararul tuturor cunostintelor cu ochelari, cu mustatza, cu par in urechi, dupa urechi si in nas… suficient de mult incat sa se vada.

voi merge ca piticu’, voi face pe copacu’, voi merge ca felina si’mi voi incerca skill’uri teatrale. plâns, râs (isteric, calm, de tocilar), uimire, durere, mare durere, cea mai mare durere. sper sa nu vina careva sa deschida cubul crezand ca’s nebun si ca vreau afara… nu, nu… mai stau. mai sunt vreo 5 zile.

imi voi aminti filmele care mi’au placut in tinerete si ma voi intreba de ce nu le mai pot vedea si acum.
cu cat mi’a scazut apetitul sexual de cand am trecut a opta si cum imi voi invatza baietzelul sa nu fie timid intr’a saptea?
cati pomi am urcat si din catzi am cazut. care este indicele urcat/cazut raportat la media pe tzara. exista concursuri de escaladat munti, peretzi… de ce n’ar exista si de copaci? ah… de’as avea o foaie sa’mi notez.
poate merge sa scriu cu firele de par de pe picioare pe care mi le smulg. si cu saliva, da. as fi putut sa scriu in fiecare zi daca nu ma tundeau astia zero.

in fine… se poate sa trec. mai sunt. as putea numara multe. forme de cactusi, unde se opresc stalpii de inalta tensiune?, de ce sunt atat de multe ciori si ce vor ele? (oare’s urmatorii oameni?).
si probabil as dormi mai mult decat o fac in mod normal. numai sa nu fie frig.

Filed under: pebune   |  27 Comments